Miroase florile-argintii Si cad, o dulce ploaie, Pe crestetele-a doi copii Cu plete lungi, balaie. Ea, imbatata de amor, Ridica ochii. Vede Luceafarul. Si-ncetisor Dorintele-i increde: - "Cobori în jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n codru si în gând, Norocu-mi lumineaza! ". Luceafărul aşteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. Îl vede azi, îl vede mâini, Astfel dorinţa-i gata; El iar, privind de săptămâni, Îi cade draga fată. Cum ea pe coate-şi răzima Visând ale ei tâmple, De dorul lui şi inima Şi sufletu-i se împle. Şi cât de viu s-aprinde el În orişicare sară, Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O, vin`, în părul tău bălai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mîndră decît ele. - O, ești frumos cum numa-n vis Un demon se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată ! Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Și ochii mari și grei mă dor, Autor: Mihai Eminescu Titlu: Luceafarul (tradus in 9 limbi) Editura: Cartea Romaneasca An de aparitie: 1984 Nr. pagini: 290 Format: 20 x 27 cm Coperti: brosate Carte in limba: romana Stare: buna. Doar un exemplar în stoc. Cumpără acum! Adaugă în coș . Adaugă în wishlist . Mihai Eminescu - Luceafarul A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude mari imparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la pãrinti Si mindra-n toate cele, Cum e Fecioara intre sfinti Si luna intre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l indreapta Linga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea în zare cum pe mari 78im.

luceafarul de mihai eminescu versuri